Muscaturile (crant-crant)

Dupa o perioada mai lunga de absenta, iata-ne din nou la datorie. :)

Azi vreau sa aduc in discutie un subiect care  ne-a adus o oarecare ingrijorare , la inceputul acestui an: muscaturile si loviturile copiilor.

Dupa revenirea la gradi, am observat la puiutul meu o oarecare agresivitate si nu mi-o puteam explica, in conditiile in care acasa este un ingeras. "Agresivitatea" consta in muscaturi/lovituri atunci cand faceam ceva ce nu era pe placul lui.
Am incercat atunci sa identific cauzele care au dus la aceste manifestari si discutand cu el, atat cat se poate discuta cu un copil de 2 anisori am aflat ca un baietel de la gradinita face acest lucru.Ulterior a venit muscat  si lovit, iar de fiecare data cand auzea zgomote puternice era deranjat. Cand nu ii convenea ceva sau era deranjat de ceva, se musca singur de manuta pentru a atrage atentia adultului care era cu el in acel moment. Asa vazuse el la gradi ca poti atrage atentia unui om mare :(


Observandu-l cateva zile atat la gradinita cat si acasa, am remarcat ca facea acest lucru in special atunci cand se simtea nesigur sau in pericol si avea nevoie de un adult.
Eliminand toti acesti stimuli negativi din preajma, discutand si explicandu-i (la nivelul lui), lucrurile au reintrat pe fagasul normal, copilul nostru nu mai loveste, nu mai musca si mai mult, de fiecare data cand ceva nu ii convine si nu e asa cum ar vrea ea, protesteaza dar doar verbal fara a mai musca sau lovi.

Cateva dintre "metodele" aplicate de noi:
1. De fiecare data cand ne musca, ii aratam rana lasata si ii spuneam ca pe noi ne doare si ca suntem tristi. Totodata luam si o fata trista/plangacioasa.
  OBS: Am remarcat, de-a lungul timpului ca e foarte important ca ceea ce ii spunem copilului sa fie sustinut si de gesturi/mimica. 
2. I-am spus ca atunci cand e suparat si nu reuseste sa isi stapaneasca singur emotiile, o modalitatea mai buna decat sa muste/loveasca este sa ceara ajutorul adultului care este cu el. Acesta va fi cu siguranta incantat sa il ajute sa gaseasca o solutie. 
3. 'NU-ul" trebuie sa fie ferm si hotarat. Pe cat posibil incercam sa il privim in ochi atunci cand ii spunem ceva serios si sa avem un ton suficient de serios.
4. De fiecare data, cand se musca/loveste, il linistesc putin, cat sa stiu ca e in siguranta, ca nu se va lovi din cauza nervilor (nu sunt adepta teoriilor care spun ca trebuie sa lasi copilul sa se linisteasca singur, chiar si atunci cand plange 2 ore ) si apoi ma retrag dandu-i ocazia de a gasi resurse proprii pentru a se linisti complet. Inainte de a pleca de langa el ii spun "Mami va fi pe fotoliu in sufragerie, cand te-ai linistit, daca vrei, poti veni la mine sa vorbim."  De cele mai multe ori, va imaginati cum se termina o astfel de scena, nu? Imbratisati in fotoliu, in propriu nostru moment de relaxare si reincarcare a bateriilor. :)

Un articol foarte interesant pe acesta tema puteti gasi pe :
http://montessorionthedouble.com/2014/02/02/if-your-child-hits-screams-or-throws-tantrums/