Pedagogie Montessori
In zilele
noastre, auzim la tot pasul Montessori in sus, Montessori in jur. In realitate
insa, cati cunoastem povestea din spatele acestui nume?
Cine a
fost Maria Montessori, ce a facut ea, ce e asa special la acesta metoda, de ce
as alege aceasta metoda pentru cresterea si educarea copilului meu? Sunt doar o
parte din intrebarile la care imi propun sa raspund de-a lungul timpului prin
intermediul acestui blog.
In spatele
articolelor publicate, pe langa cartile si materialele studiate, stau cursul de
asistent educator (absolvit in 2013) si cursul de educator pe grupa de varsta
0-3 ani (in curs), ambele acreditate AMI.
Maria
Montessori este singurul educator care nu a impus o idee ci a venit cu mintea
deschisa si si-a bazat ideile pe observarea copiilor cu care a lucrat, lucru
care a facut ca educatia Montessori sa fie diferita de alte metode
educationale.
S-a nascut
in perioada renasterii, cand omenirea a cunoscut o perioada infloritoare, la
Chiaravalle, in Italia, pe 31 august 1870. In copilarie, intreaga familie s-a
mutat la Roma, iar Maria Montessori a urmat o scoala tehnica, dorind sa devina
inginer, ca apoi sa se orienteze catre medicina. La 10 iulie 1896 devina una
dintre primele femei care au absolvit Facultatea de Medicina din Italia. Este
foarte implicata si in apararea drepturilor femeiilor. In 1896 este invitata ca
parte a delegatiei italiene, la Congresul International al Drepturilor
Femeilor, de al Berlin, unde reuseste sa tina un discurs care face multa valva.
In anii de
stadiu, a fost foarte interesata de bolile nervoase si mentale. A inceput sa
lucreze la un spital de boli nervoase si mentale, unde erau si copii cu
deficiente (nu neaparat mentale). A inceput sa lucreze cu acesti copii si sa ii
observe. Observand comportamentul acestor in sala de mese, unde micutii
strageau firimiturile de pe jos, si-a dat seama ca acest comportament al
copiilor era generat de nevoia acestora de a face ceva cu mainile, sa
manipuleze.
Mentorul
sau din aceasta perioada a fost directorul Clinicii de Boli Mentale din Roma,
dr Santi de Sanctis. Impreuna cu dr Sanctis si colegul ei Giusseppe Montesano
au pus bazele neuro-psihiatriei copilului.
In urma relatiei dintre Maria
Montessori si Giusseppe Montesano, pe 31 martie 1898 se naste Mario Montessori.
Desi relatia lor era foarte puternica, Maria Montessori a refuzat sa se
casatoreasca cu Giusseppe Montesano, intelegand ca daca face acest lucru va
trebui sa renunte la cariera. Mario este dus la o familie de la tara, undeva in
apropierea Romei, iar Maria Montessori il viziteaza, fara insa a-i dezvalui
acestuia ca este mama lui. Cei doi (Mario si Maria Montessori) devin de
nedespartit dupa ce, adolescent fiind, in timpul unei vizite a Mariei, Mario o
intreaba “ Tu este mama mea, nu?” iar
Maria Montessori recunoaste acest lucru.
Maria
Montessori a fost medic-asistent la Clinica de Psihiatrie a Universitatii din
Roma, unde are un contact prelungit cu copiii cu deficiente. In cadrul unui
congres la care a participat, in Torino, a afirmat ca problemele cu acesti
copii sunt probleme educationale si nu mentale/medicale. Discursul sau a fost
suficient de convingator incat autoritatile au infiintat “Scoala Normala
Ortofrenica”(“Instituto Ortofrenico”). A fost numita directoarea acestui
institut, unde a lucrat cu acesti copii. Mai mult de atat, a avut curajul
de a participa cu acest copii la
examenul national, fara sa ii declare ca fiind copii cu deficiente, si
rezultatul a fost uimitor: unii copii nu numai ca au promovat examenul dar au
luat note mai mari decat copii normali. Acest rezultat a bucurat-o dar in
acelasi timp a si intristat-o pe Maria Montessori, constituind momentul in care
a decis ca trebuie sa faca ceva si pentru copiii normali, pentru a-i ajuta sa
isi foloseasca intregul potential.
In 1901, a
plecat de la Institut si incepe sa studieze Filozofia, Psihologia
experimentala, Antropologia si Pedagogia.
In 1904,
devine professor la Universitatea din Roma, iar in perioada 1904-1908 ocupa
catedra de Antropologie.
In anul
1906, in sfarsit se pare ca insistentele ei au dat roade. Primaria din Roma, a
venit la ea cu o propunere privind infiintarea unei scoli/centru in pentru
cartierul San Lorenzo, cartier muncitoresc, cu foarte multi copii, in care
primaria renova cladirile si vroia sa faca ceva cu copiii de acolo, pentru ca
acestia sa nu vandalizeze ceea ce ei renovau. Maria Montessori a acceptat
propunerea primariei si a inceput sa lucreze cu acesti copii in “Casa dei Bambini”. Lucrand cu ei, a
decoperit acele calitati unice ale copilului, bazandu-se pe observare si
adaptare continua, atunci cand observa ca ceva nu este in regula.
Maria Montessori
a fost prima care s-a referit la perioadele importante de dezvoltare a
copilului ca perioade
senzitive. Primul care a folosit acest termen a fost botanistul si
geneticianul olandez Hugo de Vries, dar nu relativ la copii, ci in cadrul unui
studiu pe animale. Perioadele senzitive se refera la o concentrare adanca pe o
caracteristica a mediului. Perioadele senzitive sunt acele perioade din viata
unui copil in care acesta poate invata, acumula informatii despre un anumit
element din mediu, cu o usurinta extraordinara. Plecand de la observarile
facute in aceste perioade sensitive, Maria Montessori a descoperit cum pot
adultii colabora cu copiii si cum pot sa pregateasca medii speciale pentru
copiii.
In anul
1909, a scris cartea “Descoperirea Copilului” (Discovery of the child) si a
inceput sa invete si alte persoane cum sa faca acest lucru (sa observe copiii,
sa ii descopere).
A fost o
perioada foarte intensa pentru Maria Montessori, a calatorit foarte mult in
toate colturile lumii, ajungand si in SUA. In 1913 a tinut un discurs la Roma,
discurs la care au venit oameni din toate colturile lumii. Metoda ei
educationala devenise atat de cunoscuta incat toata lumea vroia sa o cunoasca,
sa afle mai multe.
In 1915,
in cadrul Expozitiei Internationale de la San Francisco a organizat o clasa cu
pereti de sticla, astfel incat toata lumea putea sa ii vada pe copii lucrand.
Tot in perioada in care era in SUA a tinut si cursuri pentru educatori.
In 1917,
guvernul spaniol a invitat-o sa deschisa un centru, iar in 1919 preda cursuri
pentru educatori la Londra.
In Italia
metoda devenise foarte cunoscuta, insusi Mussolini fiind un mare fan al
acestei metode. In 1920, Musolini devine
primul presedinte al asociatiei “Opera Montessori” intrucat vedea in aceasta
metoda o maniera foarte la indemana pentru controlarea copiilor. Maria
Montessori nu a fost de accord cu acest lucru, astfel incat Mussolini inchide
toate scolile in care se aplicau metodele Mariei Montessori.
In 1929
Maria Montessori impreuna cu fiul ei Mario infiinteaza Asociatia International
Montessori (AMI). Cei doi traiesc o
perioada in Barcelona, de unde au plecat atunci cand a izbucnit razboiul civil
in Spania.
In 1939
pleaca in India pentru a sustine un curs, dar o data cu inceperea celui de-al
doilea razboi mondial, avand pasaport italian (adica erau practic de partea
inamicului) au ramas blocati in India timp de 6 ani. In aceasta perioada Mario
a fost prizonier de razboi, iar Maria Montessori a continuat sa isi sustina
cursul si sa ii invete si pe altii, gandindu-se totodata si studiind foarte
mult grupa de varsta 0-3 ani. Guvernul britanic, care o omagia foarte mult pe
Maria Montessori, la aniversarea a 70 ani a acesteia, l-a scos pe Mario din
puscarie. Din acest moment de regasire, cei doi voi ramane impreuna pana la
finalul vietii Mariei Montessori si vor continua sa faca traduceri impreuna.
La 6 mai
1952, Maria Montessori moare la Noordwijk ann Zee. Mesajul de pe mormatul ei
poate fi considerat testamentul Mariei Montessori:
“Ii rog pe toti copii dragi, care sunt atotputernici, sa se uneasca cu
mine pentru construirea pacii in oameni si in lumea noastra” (“I beg the dear
all-powerful children to unite with me for the building of peace in man and in
the world.”)
