Montessori

Pedagogie Montessori

        

In zilele noastre, auzim la tot pasul Montessori in sus, Montessori in jur. In realitate insa, cati cunoastem povestea din spatele acestui nume?

Cine a fost Maria Montessori, ce a facut ea, ce e asa special la acesta metoda, de ce as alege aceasta metoda pentru cresterea si educarea copilului meu? Sunt doar o parte din intrebarile la care imi propun sa raspund de-a lungul timpului prin intermediul acestui blog. 

In spatele articolelor publicate, pe langa cartile si materialele studiate, stau cursul de asistent educator (absolvit in 2013) si cursul de educator pe grupa de varsta 0-3 ani (in curs), ambele acreditate AMI.

            Maria Montessori este singurul educator care nu a impus o idee ci a venit cu mintea deschisa si si-a bazat ideile pe observarea copiilor cu care a lucrat, lucru care a facut ca educatia Montessori sa fie diferita de alte metode educationale.

S-a nascut in perioada renasterii, cand omenirea a cunoscut o perioada infloritoare, la Chiaravalle, in Italia, pe 31 august 1870. In copilarie, intreaga familie s-a mutat la Roma, iar Maria Montessori a urmat o scoala tehnica, dorind sa devina inginer, ca apoi sa se orienteze catre medicina. La 10 iulie 1896 devina una dintre primele femei care au absolvit Facultatea de Medicina din Italia. Este foarte implicata si in apararea drepturilor femeiilor. In 1896 este invitata ca parte a delegatiei italiene, la Congresul International al Drepturilor Femeilor, de al Berlin, unde reuseste sa tina un discurs care face multa valva.

In anii de stadiu, a fost foarte interesata de bolile nervoase si mentale. A inceput sa lucreze la un spital de boli nervoase si mentale, unde erau si copii cu deficiente (nu neaparat mentale). A inceput sa lucreze cu acesti copii si sa ii observe. Observand comportamentul acestor in sala de mese, unde micutii strageau firimiturile de pe jos, si-a dat seama ca acest comportament al copiilor era generat de nevoia acestora de a face ceva cu mainile, sa manipuleze.

Mentorul sau din aceasta perioada a fost directorul Clinicii de Boli Mentale din Roma, dr Santi de Sanctis. Impreuna cu dr Sanctis si colegul ei Giusseppe Montesano au pus bazele neuro-psihiatriei copilului.

In urma relatiei dintre Maria Montessori si Giusseppe Montesano, pe 31 martie 1898 se naste Mario Montessori. Desi relatia lor era foarte puternica, Maria Montessori a refuzat sa se casatoreasca cu Giusseppe Montesano, intelegand ca daca face acest lucru va trebui sa renunte la cariera. Mario este dus la o familie de la tara, undeva in apropierea Romei, iar Maria Montessori il viziteaza, fara insa a-i dezvalui acestuia ca este mama lui. Cei doi (Mario si Maria Montessori) devin de nedespartit dupa ce, adolescent fiind, in timpul unei vizite a Mariei, Mario o intreaba “ Tu este mama mea, nu?” iar Maria Montessori recunoaste acest lucru.

Maria Montessori a fost medic-asistent la Clinica de Psihiatrie a Universitatii din Roma, unde are un contact prelungit cu copiii cu deficiente. In cadrul unui congres la care a participat, in Torino, a afirmat ca problemele cu acesti copii sunt probleme educationale si nu mentale/medicale. Discursul sau a fost suficient de convingator incat autoritatile au infiintat “Scoala Normala Ortofrenica”(“Instituto Ortofrenico”). A fost numita directoarea acestui institut, unde a lucrat cu acesti copii. Mai mult de atat, a avut curajul de  a participa cu acest copii la examenul national, fara sa ii declare ca fiind copii cu deficiente, si rezultatul a fost uimitor: unii copii nu numai ca au promovat examenul dar au luat note mai mari decat copii normali. Acest rezultat a bucurat-o dar in acelasi timp a si intristat-o pe Maria Montessori, constituind momentul in care a decis ca trebuie sa faca ceva si pentru copiii normali, pentru a-i ajuta sa isi foloseasca intregul potential.

In 1901, a plecat de la Institut si incepe sa studieze Filozofia, Psihologia experimentala, Antropologia si Pedagogia.

In 1904, devine professor la Universitatea din Roma, iar in perioada 1904-1908 ocupa catedra de Antropologie.

In anul 1906, in sfarsit se pare ca insistentele ei au dat roade. Primaria din Roma, a venit la ea cu o propunere privind infiintarea unei scoli/centru in pentru cartierul San Lorenzo, cartier muncitoresc, cu foarte multi copii, in care primaria renova cladirile si vroia sa faca ceva cu copiii de acolo, pentru ca acestia sa nu vandalizeze ceea ce ei renovau. Maria Montessori a acceptat propunerea primariei si a inceput sa lucreze cu acesti copii in “Casa dei Bambini”. Lucrand cu ei, a decoperit acele calitati unice ale copilului, bazandu-se pe observare si adaptare continua, atunci cand observa ca ceva nu este in regula.

Maria Montessori a fost prima care s-a referit la perioadele importante de dezvoltare a copilului ca perioade senzitive. Primul care a folosit acest termen a fost botanistul si geneticianul olandez Hugo de Vries, dar nu relativ la copii, ci in cadrul unui studiu pe animale. Perioadele senzitive se refera la o concentrare adanca pe o caracteristica a mediului. Perioadele senzitive sunt acele perioade din viata unui copil in care acesta poate invata, acumula informatii despre un anumit element din mediu, cu o usurinta extraordinara. Plecand de la observarile facute in aceste perioade sensitive, Maria Montessori a descoperit cum pot adultii colabora cu copiii si cum pot sa pregateasca medii speciale pentru copiii.

In anul 1909, a scris cartea “Descoperirea Copilului” (Discovery of the child) si a inceput sa invete si alte persoane cum sa faca acest lucru (sa observe copiii, sa ii descopere).

A fost o perioada foarte intensa pentru Maria Montessori, a calatorit foarte mult in toate colturile lumii, ajungand si in SUA. In 1913 a tinut un discurs la Roma, discurs la care au venit oameni din toate colturile lumii. Metoda ei educationala devenise atat de cunoscuta incat toata lumea vroia sa o cunoasca, sa afle mai multe.

In 1915, in cadrul Expozitiei Internationale de la San Francisco a organizat o clasa cu pereti de sticla, astfel incat toata lumea putea sa ii vada pe copii lucrand. Tot in perioada in care era in SUA a tinut si cursuri pentru educatori.

In 1917, guvernul spaniol a invitat-o sa deschisa un centru, iar in 1919 preda cursuri pentru educatori la Londra.

In Italia metoda devenise foarte cunoscuta, insusi Mussolini fiind un mare fan al acestei  metode. In 1920, Musolini devine primul presedinte al asociatiei “Opera Montessori” intrucat vedea in aceasta metoda o maniera foarte la indemana pentru controlarea copiilor. Maria Montessori nu a fost de accord cu acest lucru, astfel incat Mussolini inchide toate scolile in care se aplicau metodele Mariei Montessori.

In 1929 Maria Montessori impreuna cu fiul ei Mario infiinteaza Asociatia International Montessori (AMI).  Cei doi traiesc o perioada in Barcelona, de unde au plecat atunci cand a izbucnit razboiul civil in Spania.

In 1939 pleaca in India pentru a sustine un curs, dar o data cu inceperea celui de-al doilea razboi mondial, avand pasaport italian (adica erau practic de partea inamicului) au ramas blocati in India timp de 6 ani. In aceasta perioada Mario a fost prizonier de razboi, iar Maria Montessori a continuat sa isi sustina cursul si sa ii invete si pe altii, gandindu-se totodata si studiind foarte mult grupa de varsta 0-3 ani. Guvernul britanic, care o omagia foarte mult pe Maria Montessori, la aniversarea a 70 ani a acesteia, l-a scos pe Mario din puscarie. Din acest moment de regasire, cei doi voi ramane impreuna pana la finalul vietii Mariei Montessori si vor continua sa faca traduceri impreuna.

La 6 mai 1952, Maria Montessori moare la Noordwijk ann Zee. Mesajul de pe mormatul ei poate fi considerat testamentul Mariei Montessori:

 “Ii rog pe toti copii dragi, care sunt atotputernici, sa se uneasca cu mine pentru construirea pacii in oameni si in lumea noastra” (“I beg the dear all-powerful children to unite with me for the building of peace in man and in the world.”)